Oe est istada iscrita una pàgina de istòria importante de s’isport italianu.

Difatis pro s’iscuadra italiana presente a is Olimpìades de Tokyo sunt arribadas duas medàllias de oro in is chentu metros e in su brìnchidu in artu. Is medàllias sunt arribbadas una in fatu a s’àtera, faghende cumòvere totu s’Itàlia.

Sa vitòria de Marcel Jacobs est sa prima pro s’atlética asula in custa ispetzialidade de is giogos a chimbe chircos. Su giòvani politziotu nàschidu a El Paso in Texas e pesadu dae sa mama a Desenzano de Garda, at curtu sa gara de sa semifinales in 9,85 segundos e sa finale pro s’oro in 9,80 segundos, fàghende su record europeu de ispetzialidade binchende sa medàllia de oro.

Su curridore de 26 annos est lòmpidu a in antis de s’americanu Kerley – 9.84″ — e de su canadesu De Grasse – 9,89″ -.

Male meda s’àteru asulu in gara in is 100 metros: Filippo Tortu. Su giòvunu curridore, fìgiu de unu sardu emigradu a Milanu, no est resèssidu a si cualificare pro sa finale, pro more de àere cùrtu cun unu tempus artu meda: 10,16″. Pro Tortu chi in su 2018 aiat fatu unu tempus de 9,99″ – primu italianu a calare a suta de is deghe segundos — abarrat s’istafeta de is 4×100 e in is pròssimas garas individuales.

S’àtera medàllia de oro italiana est istada bìnchida dae s’àtleta de su sartu in artu, Gianmarco Tamberi, chi at brincadu 2,37 metros de artia. Custa vitòria puru est istada sa prima pro is òmines in custa ispetzialidade. Pro is fèmonas Sara Simeoni fiat resessida a bìnchere in is Olimpìades de Mosca de su 1980.

Tamberi est lòmpidu a su primu postu, paris cun su qatarianu Barshim, difatis est istadu un’oro “ex equo”. Una bella istòria pro s’atleta asulu, chi si fiat segadu su cambutzu pagu prima de is giogos olìmpicos de Rio de Janeiro de su 2014. Is sacrifìtzios fatos in custos annos sunt istados premiados.

Amus a bìdere chi s’Itàlia at a bìnchere àteras medàglias in is dies benetes: nois dd’isperamus.

Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna – IMPRENTAS 2020-2021. LR 22/2018, art. 22

Sunt istados medas a beru is dannos causados dae su fogu in is dies coladas in provìntzia de Aristanis, tra su Sinis e su Montiferru.

Is pampadas ispintas dae su bentu ant brusiadu campos, buscu, padentes e àrbores seculares. Medas is aziendas agrìculas distruidas e is domos tocadas dae su fogu, chi at custrintu gente meda a lassare is abitatziones issoro.

Seguru una de is cosas chi nos at abarrare in sa mente pro semper, chi est essida in totu is televisiones, giornales e mèdios sotziales, est s’imàgine de s’ogiastru millenàriu brusiadu de sa Tanca Manna, in Cùllieri. Un’àrbure chi est istadu testimòngiu de s’istòria de custa cussòrgia, chi durante is sèculos at fatu umbra a òmines meda. A suta de is cambos suos sunt lòmpidos betzos e gióvanos, ricos e pòberos, malos e bonos. Chie dd’ischit totu su chi at bidu totus custos annos de vida…

Ma forsis s’istòria de s’ogiastru, sìmbulu de Cùllieri e unu de is àrbores prus connotos de Sardigna, no est acabbada. Difatis ddoe est sa possibilidade chi is raighines suas si siat sarbadas e duncas su truncu chi no est istadu tocadu de su fogu diat pòdere torrare a bogare.

Su professore Gianluigi Bacchetta, diretore de s’Ortu Botanicu de s’Universidade de Casteddu, chi est andadu a bìdere su dannu, at naradu chi su calore no at tocadu is partes de intro de sa mata. Est istadu meda importante, s’interventu de is Vìgiles de su Fogu chi ant iscutu abba meda totu a inghìriu de s’àrbore faghende calare sa tèmpera.

S’ogiastru de Tanca Manna no at a èssere prus imponente comente a prima, ma chi s’at a sarbare at a abarrare comente esèmpiu de resistèntzia. A bellu a bellu a torrare mannu e in su benidore at a sighire a donare umbra a is chi ant a chircare su friscu a suta de is naes suas.

S’augùriu chi nos faghimus est chi is sardos de is sèculos chi ant a lòmpere siat prus rispetosos de s’ambiente de is sardos de oe.

Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna – IMPRENTAS 2020-2021. LR 22/2018, art. 22